No reservations

2009-08-10T17:51:00.000-07:00

2009-08-09T17:10:00.000-07:00

Veşnicia s-a născut la sat...cap. 3.

2009-08-09T16:58:00.001-07:00

Veşnicia s-a născut la sat...cap.2

2009-08-09T16:40:00.000-07:00

Sincer,nu imi doresc altceva pe lume decat sa ies dimineata din casa si in spatele casei sa fie un peisaj ca asta.....am avut placerea asta doar 10 zile.....

Veşnicia s-a născut la sat......cap.1

2009-08-09T16:16:00.000-07:00

Cine nu a vizitat niciodată Ardealul şi încă mai crede că e o hârtie igienică cu care ne putem şterge la dos şi pe care o putem da de pomană ungurilor este invitat să-şi cumpere un bilet de tren şi să viziteze câteva sate de acolo...dacă nu îi place, poate să rămână în camera sa jegoasă cu termopane şi gândaci de la etajul 9 din Colentina...Am fost anul trecut într-un sat de lângă Ocna Mureş, al cărui nume nu îl voi da aici ca să nu ajungă în el toţi cocalarii cu neveste maneliste cu borsete şi haine Gucci...Un sat cu rădăcini adânc înfipte în pământ,aproape de Lancrămul lui Blaga şi de muntele Găina, un loc în care viaţa e pe măsura omului, nici mai grea, nici mai uşoară.

Vămuim..........

2009-08-08T11:19:00.000-07:00

Vama Veche....atât de resuscitată şi salvată încât a fost aproape distrusă...fost lăcaş de închinăciune al artiştilor şi arhitecţilor boemi,trecută prin mâinile şi pletele roacherilor şi printre degetele cu unghii netăiate şi jegoase ale termopaniştilor manelişti şi amatori de plastic,fast-food, brăţări kitschoase şi eşarfe psihedelic-turceşti, Vama ni se înfăţişează acum, în 2009, ca o combinaţie (ne)fericită a tuturor acestor elemente... Ca să ajungi în Vamă treci, inevitabil, prin Mangalia, apoi prin 2 mai,înghesuit într-un vehicul ce nu poate cuprinde prea uşor în pântecele de tablă albastră scheletele corturilor şi sarmalele de pânză ale rucsacelor, carnea moale şi înfiorată de nerăbdare a pasagerilor care se leagănă la unison în ritmul drumului prost asfaltat,cu joint-uri legale ascunse prin underwear şi cu eşarfe şi haine care să arate adeziunea lor faţă de această Alma Mater care îi găzduieşte ca pe fiul risipitor din Biblie, întors acasă fără un ban, desfrânat, sărac şi cu o experienţă de viaţă inutilă...

Cobori ameţit de soare,parfumuri şi râsete, ca un bondar beat de nectar din vulva dulce a florii de mac, te loveşti de glasuri care zumzăie pe lângă tine,mai loveşti pe câte unul din greşeală în cap cu griful chitarei,îţi ceri scuze, înoţi prin valul de maşini,jandarmi,metalişti,bunicuţe rock'n'roll,tipe cu piept plat şi costumaţie fantezistă,rastafarieni şi găgăuzi oferitori de campinguri şi ajungi la începutul căii ce duce spre pierzanie. În Vama Veche pierzania e pretutindeni, dar străduţa se bifurcă, o limbă plecând spre El Comandante şi ţărmul stâncos ce se uneşte cu cel din 2 mai iar cealaltă,străbătută de vinişoarele subţiri ale noii Piste Turistice De Ciclism Transfrontalier, ajunge pe la Expirat,Gulag,Hand,Tequilla Sunrise şi ce-o mai fi pe-acolo, că doar nu o să fac acum gratis reclamă la toate barurile din Vamă...Treci întâi pe la Piraţi, de unde te lovesc riff-uri sălbatice de chitară amestecate cu gaze de eşapament de la motoare şi cu miros de sudoare şi jeg adunate de la piraţii ce inhabitează indecent băncile imprevizibile ce se leagănă asemenea unor cămile într-un deşert de sticle goale de bere şi scrum de ţigară şi dacă nu te agăţi pe acolo de-o bere, ajungi la Stuf, unde de obicei îl vezi pe Ovidiu, cu aură de mistic al erei disco,înconjurat de plase, cafele la ibric şi plete cărunte care te salută prietenos.
Dacă nu rămâi încurcat în plasele de la Stuf mai mult de-o cafea şi 5 ţigări, poate te duci pe plajă şi faci o baie în mare. Dar te rog să dai jos hainele,că eşti în Vamă, şi sa nu afişezi o retardată pudoare când vezi câte un nudist care umbreşte plaja cu vreun obelisc falic:)
Mai nou,e şi un restaurant pescăresc pe malul mării, unde poţi mânca midii şi rapane, e adevărat, ceva cam nisipoase pentru gustul meu, dar zic eu, o alternativă la kebaburile de care te loveşti la tot pasul până acolo..poţi mânca şi la Şoni, dar eu sincer nu am fost foarte încântat decât de faptul că se găteşte în unt...
Da...şi inevitabil ajungi să rătăceşti prin vamă, ca un strigoi cu gadgeturi rock'n'roll, ameţit de arome de Salvia Divinorum,Black Spell of Destruction, Ethereal Solitude şi cum s-or mai numi căcaturile cu nume poetice de la magazinele de vise. Sincer, prefer o bere sau o palincă bună şi ceva love pe plajă noaptea, în spatele stâncilor sau o zdrăngăneală la vreo chitară spartă cu trei corzi...Dar tu alegi...cort sau cazare, suc de portocale sau vodcă,L&Μ sau Mojo, nudism sau un sac în cap,punk sau black metal, dansuri pe plajă sau headbanging pe la Choppers sau Piraţi, Nietzsche sau Coelho, în Vamă totul merge bine...până a doua zi, cănd pleci mahmur şi nostalgic, hotărât să nu mai vii niciodată aici.......până data viitoare:)

Transsylvania

2009-08-05T18:23:00.001-07:00

Mă întorc mereu cu plăcere în Transilvania. Nu pentru că ar fi ţinutul lui Dracula sau vreun alt motiv fantast, ci pentru că acolo se trăieşte altfel. Aşa ca mi-am luat două zile de concediu fără plată, plus vreo patru libere, şi am plecat cu prietena mea în Transilvania. Motive?...păi...destule..în primul rând, Artmania, festival care se ţine o dată pe an în Sibiu şi unde vin trupe de metal foarte bune( pâna acum, My Dying Bride, HIM,Amorphis,Haggard,Tristania,Opeth,Nightwish etc ), în al doilea rând vroiam să vedem Sibiul, oraş cultural, medieval etc şi să scăpăm de praful scârbos al mulţimii din oraşul în care trăim...destule motive, aş zice eu...aşa că am luat tren direct spre Sibiu din Constanţa cea plină de turişti şi am plecat spre Hermannstadt..pe drum, după interminabile opriri prin halte fără nume, deşi trenul nostru era accelerat şi după un ocol de mai bine de 3 ore din cauza unui pod surpat de ape, am ajuns în gara din Sibiu...era doar 4 a.m. şi trebuia să ajungem, teoretic, pe la 2 a.m. dar nu mai conta. I-am propus prietenei mele să încercam sa ne găsim gazda fără ajutorul vreunui taxi, prilej cu care puteam vedea şi oraşul luminat de razele...ăăăăăăă...felinarelor?
Idee bună, şi după ce am rătăcit 1 oră prin piaţa mică şi piaţa mare, după ce m-am înfiorat văzând Podul Minciunilor şi zecile de străduţe ale căror nume nici localnicii nu le cunoşteam bine,am ajuns în cele din urmă pe strada Rotarilor, unde ne-am şi cazat, linşi de un labrador cât toate zilele,entuziaşti nevoie mare şi cu gând să facem un duş şi să ieşim iar în oraş ca să luăm micul dejun...idee care s-a dematerializat prin adormirea mea într-un pat gigantic, ascultînd apa care curgea la duş...am stat şase zile, timp în care am mancat la diverse restaurante în oraş, care mai de care mai centrale în primele 2 zile, urmate de un singur restaurant după aceea, mai la marginea oraşului, dar unde aveai parte de mancare bună la preţ decent însoţite de o servire excepţională. Ospătarul avea un dar înnăscut de a te face să te simţi bine, lucru rar cam peste tot de la o vreme, aşa că mă convingea, nu ştiu cum, de fiecare dată, ca pe lângă ciorba de burtă,mixgrill,ficăţei cu ceapă sau papanaşi cu smântână cu sirop de afine să comand şi o bere. Restaurantul se numeşte Forever şi îl recomand tuturor cu incredere. Poate mă suspectaţi că îi fac reclamă, dar da, chiar merită..dacă nu îl găsiţi, sunaţi la 0742079669 şi veţi afla adresa..ceea ce m-a uimit a fost că, în afara de aspectul mâncării, care îţi lăsa gura apă, porţiile erau imense..la ciorba de burtă îţi mai aduceau un castron cu încă o porţie, treabă foarte profitabilă pentru un gurmand( porc nesătul) ca mine:) Cam atât pentru azi, trebuie să mă culc, mâine plec în Vama Veche, despre care voi scrie într-un alt capitol, că acum îmi e prea somn...A, şi să nu uit...poza pe care o vedeţi a fost făcută în Mediaş, aproape de Sibiu, la o patiserie..au şi o fabrică de salam acolo, în Mediaş....am aflat asta în timp ce aşteptam 2 ore trenul 375 dinspre Praga care avea întârziere şi care trebuia sa ne ducă la Bucureşti Nord de unde vroiam să luăm un alt tren pe care era posibil să nu îl mai prindem....dar asta e deja o altă poveste...